CUM PUTETI DECLARA REORGANIZAREA JUDICIARA

Etimologic, termenul de faliment provine din verbul latin fallo- fallere care are semnificatia de "a lipsi" sau "a scapa", dar are si intelesul de "a insela".

In sens general, insolvabilitatea exprima situatia unui debitor a carui avere are o valoare inferioara tuturor datoriilor ce ar urma sa fie achitate pe seama bunurilor care formeaza patrimoniul persoanei in cauza.

Conform definitiei din Legea nr. 85/2014, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unu sau mai multi creditori; insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Este indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Orice astfel de creditor indreptatit poate introduce o cerere introductiva pentru declansarea procedurii de insolventa. Este necesar ca valoarea creantelor aferente creditorilor indreptatiti care au introdus cererea sa depaseasca valoarea-prag, adica un cuantum minim al creantei de 40.000 lei sau, pentru salariati, de 6 salarii medii brute pe economie.

In principiu, insolventa se poate concretiza fie intr-o reorganizare judiciara, fie in faliment. Practic, scopul acestei proceduri este plata datoriilor debitorului, aflat in situatia de incetare de plati, fie prin reorganizarea societatii sau lichidarea unor bunuri din averea debitorului pana la acoperirea pasivului, fie prin falimentul debitorului care presupune lichidare.

Conform legii 85/2014 sunt implicate in procedura insolventei urmatoarele organe: instantele judecatoresti, judecatorul sindic, administratorul special si administratorul judiciar, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

De competenta instantelor judecatoresti sunt toate procedurile pe care le implica insolventa cu exceptia recursului. In esenta, instanta de judecata are urmatoarele atributii: desemneaza judecatorul sindic, numeste lichidatorul, controleaza activitatea societatii, confirma planul de reorganizare sau de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori.

Judecatorul sindic este numit de tribunal si are urmatoarele atributii: supravegheaza procedura de lichidare, confirma administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor, admite si confirma planul de reoganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori etc.

Dupa ridicarea dreptului de administrare, interesele actionarilor sau asociatilor sunt reprezentate de administratorul special, in timp ce administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, desemnat sa exercite atributiile prevazute de lege in perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare.

Legea nr. 85/2014 a instituit o faza prealabila lichidarii denumita reorganizare judiciara a societatii comerciale cu scopul redresarii financiare a societatii aflate in dificultate. Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat:

1. Restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;

2. Restructurerea corporativa prin modificarea structurii de capital social;

3. Restrangerea activitatii;

4. Lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

 

In cadrul procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment debitorul, administratorul judiciar si unul sau mai multi creditori care si-au anuntat intentia si detin impreuna cel 30% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante vor putea propune un plan care sa prevada fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de reorganizare.

Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului. In urma confirmarii planului de reorganizare de catre tribunal, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment.

Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si in planul de reorganizare.

Debitorul, prin administratorul special sau dupa caz, administratorul judiciar va trebui sa prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situatiei financiare a averii debitorului. In termen de 5 zile de la sedinta comitetului creditorilor, acesta va putea convoca adunarea generala a creditorilor pentru a prezenta masurile luate de debitor si/sau de administratorul judiciar, precum si efectele acestora si sa propuna motivat si alte masuri.

 

Intrarea in faliment a unei societati comerciale este decisa de judecatorul sindic in urmatoarele cazuri:

• Debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;

• Debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau la cererea creditorului de deschidere a procedurii a contestat starea de insolventa iar contestatia a fost respinsa de judecatorul sindic;

• Nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

• Debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;

• Obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderea averii sale;

• A fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in faliment.

 

Prin procedura falimentului, legea intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii si care lucreaza sub controlul judecatorului sindic.

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale se refera la acelasi proces si anume acela prin care entitatile isi inceteaza existenta. Spre deosebire, insa, de dizolvare ce are ca efect disparitia juridica a societatii comerciale si, in final, radierea din Registrul comertului, lichidarea incepe dupa ce societatea a fost dizolvata si presupune transformarea activului in bani pentru plata creditorilor si partajului activului net intre asociati. Practic, se poate aprecia ca lichidarea unei societati comerciale este precedata de dizolvarea ei.

 

Legea societatilor comerciale enumera urmatoarele motive care post sta, in general, la baza dizolvarii societatilor comerciale:

1. Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;

2. Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;

3. Declararea nulitatii societatii;

4. Hotararea adunarii generale;

5. Hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;

6. Falimentul societatii;

7. Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

 

Pentru societatile pe actiuni, dizolvarea poate interveni si in una din situatiile urmatoare:

Societatea are mai putin de 2 actionari pe o perioada mai lunga de 9 luni, caz in care orice persoana interesata poate solicita instantei dizolvarea societatii; societatea nu va fi totusi dizolvata daca, pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti de dizolvare, numarul minim de actionari este reconstituit; consiliul de administratie, respectiv directoratul, constata ca, in urma unor pierderi, stabilite prin situatiile financiare anuale, activul net al societatii, s-a diminuat la mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris – se va convoca adunarea generala extraordinara pentru a decide daca societatea trebuie sa fie dizolvata.

Societatea nu va fi dizolvata daca reconstituirea activului net pana la nivelul unei valori cel putin egale cu jumatate din capitalul social are loc pana in momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare.

Societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva si in urmatoarele situatii: ca urmare a falimentului, incapacitatii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauze de continuare cu mostenitorii ori nu se hotaraste continuarea societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

 

La cerere oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:

1. Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

2. Societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului comertului;

3. Societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;

4. Societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii.

Orice persoana interesata poate face recurs impotriva hotararii de dizolvare, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii. La data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare, potrivit prevederilor legale.

Daca in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se procedeaza la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane interesate, numeste un lichidator de pe lista practicienilor in reorganizare si lichidare, renumerarea acestuia urmand a fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate sau, in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit.

Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii. Dizolvarea are loc fara lichidare, de regula, in cazul fuziunii ori dizolvarii totale a societatii. Din momentul dizolvarii directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot intreprinde noi operatiuni. In caz contrar, acestia sunt personal si solidar raspunzatori pentru actiunile intreprinse. Societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia.

In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si in cele cu raspundere limitata, asociatii pot hotara, o data cu dizolvalrea, si modul de lichidare a societatii, atunci cand sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii. Prin votul unanim al asociatilor se poate hotara si asupra modului in care activele ramase dupa plata creditorilor vor fi impartite intre asociati. In lipsa acordului unanim privind impartirea bunurilor, va fi urmata procedura lichidarii prevazuta de legea societatilor comerciale.

 

In faza lichidarii si, daca este cazul, a dizolvarii unei societati comerciale, raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii este in acord cu raspunderea acestora pe parcursul functionarii acesteia, astfel:

· Atunci cand un asociat raspunde nelimitat pentru obligatiile societatii pe durata functionarii acesteia, raspunderea sa pentru aceste obligatii va fi nelimitata si in faza dizolvarii si, daca este cazul a lichidarii societatii;

· Atunci cand, pe durata functionarii societatii, un asociat raspunde pentru obligatiile acesteia in limitele aportului la capitalul social, raspunderea sa va fi limitata la acest aport si in situatia dizolvarii si, daca este cazul, a lichidarii societatii. Raspunderea limitata enuntata mai sus nu ramane ca principiu intangibil: legea stabileste ca asociatul, care in frauda creditorilor, abuzeaza de caracterul limitat al raspunderii sale si de personalitatea juridica distincta a societatii raspunde nelimitat pentru obligatiile neachitate ale societatii dizolvate, respectiv lichidate.

 

Din punct de vedere al conditiilor in care au loc, deosebim:

· Dizolvare si lichidare benevola – care au loc in imprejurari precum: trecerea timpului stabilit pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, readucerea capitalului social sub limita minima admisa, reducerea numarului actionarilor sau asociatilor sub cel prevazut de legea societatilor comerciale, hotararea adunarii generale, alte cauze;

· Dizolvare si lichidare fortata (judiciara) – sunt generate de incapacitatea de plata a unei societati comerciale, adica de acea stare de dezechilibru financiar caracterizata prin alterarea indicatorilor de solvabilitate si lichiditate.

 

Dintre elementele care fac diferenta intre lichidare benevola si cea fortata amintim:

· La baza lichidarii benevolee sta hotararea Adunarii generale care numeste si lichidatorul, in timp ce la baza lichidarii judiciare sta hotararea tribunalului, care are si sarciana sa numeasca lichidatorul;

· In cazul lichidarii benevole dizolvarea societatii cade in sarcina vechilor administratori, in timp ce in cazul lichidarii judiciarem administrarea patrimoniului este preluata de judecatorul sindic numit de instanta;

· Lichidarea benevola este progresiva deoarece activele sunt vandute in timp si sunt evaluate la valori de lichidare, care constituie preturi de tranzactionare normale, in timp ce lichidarea judiciara este imediata deoarece datoriile sunt sau devin exigibile imediat si, prin urmare preturile de vanzare ale activelor pot fi mai mici decat cele normale.

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale constituie etape care conduc la incetarea existentei acestora. In principiu, dizolvarea precede lichidarea dar nu intotdeauna o societate dizolvata este lichidata.

Ce este executarea silita si cine o duce la indeplinire

1. Ce este executarea silita, cine o cere si cine o duce la indeplinire?

Conform Codului de procedura civila (atat cel vechi cat si cel nou, mai "sufos" in materie) executarea silita este o metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii precum hotarari/sentinte ale instantelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare, si alte situatii identice.

Executarea silita presupune, in primul rand, existenta unui titlu executor valabil si legal investit, in al doilea rand neexecutarea de bunavoie a obligatiilor asumate de debitor, in al treilea rand existenta unei cereri de executare silita formulate de creditorul de drept la un executor judecatoresc, in al patrulea rand, indeplinirea unor conditii de forma si fond in procedura de executare.

Prin urmare - executarea silita incepe la cererea unui creditor si este dusa la indeplinire de catre un executor judecatoresc.

 

2. Cum se face executarea silita?

Executarea silita inceputa la cererea unui creditor se poate face prin toate mijloacele posibile, asta insemnand - POPRIRE, SECHESTRU, VANZARE DE BUNURI MOBILE SAU IMOBILE, deci creditorul nu poate fi conditionat sa aleaga doar o singura cale, cat nu ii este interzis sa le aleaga pe toate, ceea ce inseamna ca odata inceputa executarea silita, aceasta se poate realiza prin orice mijloc pana la acoperirea sumelor pretins datorate.

 

3. Ce este titlul executoriu?

Titlul executoriu este actul care deschide dreptul de executare silita. Acesta poate fi o hotarare judecatoreasca definitiva si executorie, sau un contract notarial de orice fel care naste o obligatie, fie un contract de credit bancar, fie procesele verbale emise de executorii judecatoresti, chiar si contractele de asistenta juridica ale avocatului, deci acele acte care, prin lege sunt considerate titluri executorii.

Nu vor fi titluri executorii actele facute de mana intre persoane, decat daca asupra valabilitatii lor s-a pronuntat anterior o instanta de judecata. De exemplu - nu vom putea executa silit un prieten/vecin/ruda/samd cu care am facut un act de imprumut la noi acasa, cu sau fara prezenta unui martor.

 

4. Ce obligatii se pot executa silit?

Conform Noului Cod de Procedura Civila pot fi executate silit obligatiile care constau in sume de bani, bunuri sau valori, desfiintarea unei constructii, a unei plantatii sau a unei lucrari, incredintarea minorului, stabilirea locuintei si vizitarea acestuia, penalitati, dobanzi, cheltuieli de judecata sau executare, evident rezultate dintr-un titlu executoriu.

 

5. Executorul poate mari valoarea sumelor datorate initial?

Da, executorul are posibilitatea sa aplice dobanzi, penalitati sau alte sume doar daca prin titlul executoriu s-au stabilit aceste drepturi, chiar daca nu s-a indicat cuantumul acestora.

In cazul in care titlul executoriu nu a acordat dobanzi/penalitati sau alte daune, executorul poate sa dispuna actualizarea sumelor datorate, indiferent de unde provine aceasta. Aceasta "actualizare" va presupune recorectarea sumelor datorate in rapot cu rata inflatiei.

La toate executarile silite se va adauga, suplimentar, cheltuielile ocazionate de executare - onorariu de executor, taxe si timbre judiciare, onorariu de avocat asistent in executare, onoariu experti, etc. Aceste sume suplimentare sunt in sarcina debitorului executat silit ca o sanctiune a nerespectarii obligatiei de bunavoie si sunt obligatorii de acoperit, singura exceptie in care nu vor mai fi datorate este doar incetarea executarii din cererea creditorului.

 

6. Cum incepe executarea silita?

In majoritatea cazurilor executarea silita incepe printr-o somatie. Daca in vechiul cod civil somatia era mult mai bine aspectata, in noile prevederi aceasta a devenit, mai mult o formalitate.

Aceasta somatie, emisa de executorul judecatoresc, va aduce la cunostinta ca s-a solicitat executarea silita impotriva dvs si va notifica plata sumelor sau restituirea bunurilor, sau demolarea, etc, intr-un termen de __ x zile, convenit cu creditorul. Practica face ca termenul acordat sa fie intre 5-15 zile.

In cazul in care, pana la implinirea termenului acordat, nu executati obligatia somata, excutorul va proceda la executarea propriu-zisa, fie va emite popriri in conturile bancare sau pe salariile identificate la angajator, fie va identifica bunurile care produc venituri (chirii, arenzi, etc) si la notifica acestora infiintarea popririi si le solicita indisponibilizarea sumelor pe care vi le datoreaza in contul executarii, fie va dispune identificarea bunurilor dvs si demararea procedurilor de vanzare la licitatie, etc.

Toate aceste "cai" de executare pot incepe separat sau pot incepe toate in acelasi timp, creditorul avand dreptul de a opta asupra acestor variante. Practica arata ca executarea incepe in 90% din cazuri sub toate formele de executare

 

7. In cat timp se perima executarea silita?

Sa stabilim intai ce inseamna "perimare". Perimarea este o sanctiune aplicata tuturor proceselor judiciare si tuturor fazelor incepute de oricare persoana daca procedura respectiva a ramas in nelucrare, o anumita perioada de timp - sensul perimarii este acela de a iesi din uz, a nu mai fi actual.

Prin urmare, ca am stabilit si ce inseamna "perimare", trebuie sa stiti ca aceasta sanctiune afecteaza si executarea silita daca vreme de 6 luni de la depunerea cererii de executare, creditorul/executorul nu face niciun act de executare. De exemplu: se depune cerere de executare pe data de 05 mai si vreme de 6 luni nu se emite nicio procedura - somatie, poprire, etc, sau se emit aceste faze, insa dupa ce se primesc, vreme de 6 luni nu se mai intampla nimic - exemplu: primiti o somatie si apoi este liniste vreme de 6 luni de la primire. Nota: aceste termene cel mai bine vi le verifica un avocat, atunci cand este cazul.

Efectul perimarii presupune desfiintarea tuturor actelor de executare incepute, dar nefinalizate.

 

8. In cat timp se prescrie executarea silita?

Prescriptia este o alta sanctiune de drept care afecteaza insusi dreptul pretins si presupune anularea acestuia - termenul general de prescriptie este, si in acest caz, de 3 ani de la momentul la care creditorului i s-a nascut dreptul de executare.

Cand se naste dreptul de executare? In momentul in care titlul executoriu devine valabil - fie prin implinirea termenului (de ex. ati avut un contract de imprumut a carui restituire trebuia facuta la data de 12 martie 2015, data de 12 martie 2015 devine ziua nasterii dreptului de executare), fie data investirii hotararii judecatoresti ce a nascut obligatia, etc.

De aceea am spus si spun mereu: aveti grija sa va uitati intotdeauna la termenul acesta - pe care, evident ca un avocat vi-l poate calcula cel mai bine.

 

9. Ce putem face cand primim acte de executare silita?

In momentul in care ati primit orice act de executare, indiferent de forma si denumirea acestuia (n.n. somatie, notificare, poprire, publicitate de vanzare la licitatie, etc) aveti dreptul sa faceti contestatie la executare.

Atributiile lichidatorului judiciar in procedura lichidarii societatii comerciale

Activitatea de lichidare va fi condusa de lichidatori autorizati, peroane fizice sau persoane juridice. Acestia, impreuna cu directorii si administratorii, respectiv cu membrii directoratului societatii, trebuie sa faca un inventar prin care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii si sa incheie un bilant.

 

Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce li s-au incredintat de administratori si acetele societatii. De asemenea, acestia vor tine un registru cu toate operatiunile lichidari, in ordinea datei lor.

 

In afara de puterile conferite de asociati, lichidatorii vor putea:

1. Sa stea in judecata in numele societatii;

2. Sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;

3. Sa vanda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii;

4. Sa faca tranzactii;

5. Sa lichideze si sa incaseze creantele societatii;

6. Sa contracteze obligatii combiale, sa faca imprumuturi neipotecare si sa indeplineasca orice alte acte necesare.

 

Lichidatorii care probeaza, prin prezentarea situatiei financiare anuale, ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil trebuie sa ceara sumele necesare asociatilor care raspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral varsamintele, daca acestia sunt obligati, potrivit formei societatii, sa le procure sau, daca sunt debitori fata de societate, pentru varsamintele neefectuate, la care erau obligati in calitate de asociat.

Lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.

Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.

Dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei, registrele si actele societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociati, se vor depunde la asociatul desemnat de majoritate.

Numirea lichidatorilor in societatile in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata va fi facuta de toti asociatii, daca in contractul de societate nu se prevede altfel. Dupa terminarea lichidarii unei astfel de societati, lichidatorii trebuie sa intocmeasca situatia financiara si sa propuna repartizarea activului intre asociati. Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii.

 

La societatile pe actiuni si la cele in comandita pe actiuni, numirea lichidatorilor se face de adunarea generala, care hotaraste lichidarea, daca, prin actul constitutiv, nu se prevede alfel. Administratorii, respectiv membrii directoratului, vor prezenta lichidatorilor o dare de seama asupra gestiunii, pentru timpul trecut de la ultima situatie financiara aprobata pana la inceperea lichidarii. Daca lichidarea se prelungeste peste durata exercitiului financiar, lichidatorii sunt obligati sa intocmeasca situatia financiara anuala conformandu-se dispozitiilor legii si actului constitutiv. Sumele cuvenite actionarilor, neincasate in termen de doua luni de la publicarea situatiei financiare, vor fi depuse la o banca sau la una dintre unitatile acesteia, cu indicarea numelui si prenumelui actionarului, daca actiunile sunt nominative, sau numerele actiunilor, daca ele sunt la purtator. Plata se face persoanei aratate sau posesorului actiunilor retinandu-se titlul.

In cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderii procedurii insolventei. In conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata in curs de lichidare.

Ce presupun serviciile de consultanta in pre-insolventa

Analiza dosarelor de recuperari de creante raportata la situatia patrimoniala a debitorului intocmind recomandari privind sansele de recuperare si modalitatea de executare silita (la cererea creditorilor);

Asistenta, prin personal propriu specializat, in negocierea amiabila a recuperarilor de creante.

In cazul esuarii procedurii de stingere a datoriilor/esalonare, persoana juridica poate fi supusa procedurii insolventei.

Citește mai departe...

Pagina 1 din 2